Fuziune (concentrare), gruparea sau regruparea agentilor economici, activitatilor, fortei economice, bunurilor si bogatiei, în general considerate în desfasurarea sau realizarea lor. Ea este determinata de necesitatea cresterii eficientei economice, capacitatii agentilor economici de a actiona pe piete tot mai mari, si concurentei. Poate avea loc prin acumulare de capital, întelegeri sau conventii . Are ca efect principal formarea marilor firme si bogatii, centrelor industriale, agricole, de putere. O data cu aceasta are loc disparitia unor firma mai mici si/ sau mai slabe, precum si restrângerea unor activitati.

Fuzionarea apare când doua companii se reunesc .
Formele fuziunii pot fi :
- orizontale - când au loc între companii ce realizeaza produse similare
- conglomerate - când au loc între firme în cazul carora nu se poate evidentia existenta unor interese comune în productie.

Divizarea reprezinta: - împartirea întregului patrimoniu al societatii, care îsi înceteaza existenta între doua sau mai multe societati existente care iau fiinta; - desprinderea unei parti din patrimoniul societatii, care îsi continua existenta si transmiterea acestei parti catre una sau mai multe societati existente sau care iau fiinta astfel.

Societatea care îsi înceteaza existenta se dizolva fara lichidare, cu transmiterea universala a patrimoniului sau catre alte societati în starea existenta la data fuziunii sau divizarii.

Asociatii sau actionarii societatii care îsi înceteaza existenta vor primi actiuni sau parti sociale în acele societati si eventual si sume de bani.

Societatile care dobândesc bunuri prin efectul divizarii raspund fata de creditori pentru obligatiile societatii care s-a dizolvat, direct proportional cu valoarea bunurilor dobândite.

Aceleasi efecte se produc în mod corespunzator si în situatia divizarii prin desprinderea unei parti din patrimoniu.